Expoziţiile de costum
popular ale meşterilor, vernisate în ultimii ani la Muzeul Naţional de
Etnografie şi Istorie Naturală, au demonstrat interesul şi aprecierea tot
mai mare a oamenilor pentru portul popular. Mai ales tinerii, am observat,
apreciază frumuseţea costumului şi a iei/ cămăşii pentru femei, în particular. În
Moldova mai multe persoane publice, nu doar interpreţi de folclor, apreciază ia
şi o poartă cu diferite ocazii. Designerii se inspiră şi valorifică ia, piesele
de port sau anumite ornamente folosite pentru vestimentaţia tradiţională
românească.
Muzeul este instituţia
care colecţionează, conservează, dar şi promovează costumul tradiţional
autentic, sau ornamentele tradiţionale şi continuă dialogul pentru a evita
denaturările în portul popular.
Dorinţa de avea o zi în care să sărbătorim ia
– Ziua Universală a Iei, aşa cum au numit-o tinerii, a apărut din necesitatea
de a purta un dialog şi a găsi un spaţiu comun în care să descoperim bogăţia
costumului popular, dar, în acelaşi timp, un spaţiu public în care ia şi
costumul tradiţional să aibă locul bine-meritat.
Revenirea la costumul
popular cu anumite ocazii, respectându-u autenticitatea şi regulile de bază,
atunci când purtăm o piesă de port, e un demers al specaliştilor şi societăţii,
care vrea să perpetueze valorile. Generaţiile de azi, printr-un gest de
solidaritate recunosc măiestria generaţiilor de femei care au creat cămaşa
tradiţională femeiască, numită şi „ie”, deci şi valoarea estetică şi spirituală
a acestei moşteniri culturale. Sigur femeile cu un secol sau două în urmă cunoşteau
şi respectau tradiţia întocmai, dar aveau şi o tendinţă firească în cadrul
comunităţii către originalitate, lucru care a dus la acea varietate de
ornamente şi costume irepetabile, pe care avem datoria să le promovăm mai
departe. Chiar dacă către sf. sec al XIX costumul popolar este scos din uz de
către portul urban şi stofele industriale, portul popular cu ornamente bogate
pe cămăşi era folosit la sărbători, la horă, la toate evenimentele importante
din viaţa omului.
În Republica Moldova, dar
şi în România se resimte necesitatea de a cunoaşte mai bine şi a promova în
spaţiul public, în industriile artistice modelele de ie sau întreg costumul
popular consacrat de tradiţie, ca un bun cultural şi marcă a idenităţii
naţionale. În acest demers Muzeul se înscrie prin patrimoniul de piese de port
popular prezentate în diverse expoziţii, studii şi cercetări, arhiva digitală,
expoziţii ale meşterilor populari, dar şi specialişti care oferă consultaţii
celor care vor să cunoască ori să confecţioneze piesele de port tradiţional
românesc.
Societatea şi modul de
viaţă s-au schimbat foarte mult, dar costumul şi mai ales cămaşa femeiască poate fi uşor încadrată atât în ocupaţiile
unor femei, la fel ca pe timpuri, dar şi fiind accesibilă unui număr şi public
diferit. Credem nu doar ministerul de resort, dar şi societatea ar trebui să
găsească soluţii pentru promovarea şi transmiterea unor meşteşuguri.
Sigur această necesitate
şi dorinţă firească impune mediul academic, meşterii populari şi artizani, dar
şi oamenii pasionaţi de portul popular să se documenteze şi să caute modalităţi
de a acoperi petele albe din istoria vestimentaţiei noastre tradiţionale,
căutând în lada de zestre a bunicii.
După
o perioadă lungă, sovietică, în care portul şi ornamentele populare au fost
schimonosite şi schimbate, cercetătorii de la Muzeu, împreună cu specialiştii
din alte instituţii au urmărit ca interpreţii de folclor, ansamblurile
folclorice să revină la costumul autentic. Totuşi, aşa cum subliniază etnologul
Varvara Buzilă, în colecţiile muzeelor din Moldova nu s-au păstrat suficiente
piese de port, pentru a recupera tradiţia locală, de exemplu.
În ultimii ani, chiar în
mediul virtual există artişti, designeri sau pur şi simplu iubitori ai
moştenirii tradiţionale, care au preocuparea de a promova, a recupera modele de
piese vestimentare, de exemplu ia românească. Unii designeri vor să contribuie
la crearea unei baze de date cu modele de ii (cămăşi tradiţionale ale femeilor)
aflate în colecţii particulare, în diferite muzee, inclusiv peste hotarele ţării,
pe care să o pună la dispoziia meşterilor sau pur şi simplu celor care vor să
confecţioneze şi să brodeze o ie sau altă piesă de port.
Este un exemplu designerul
de la Bucureşti, Ioana CORDUNEANU, care a iniţiat o astfel de bază de date în
format electronic pe blogul SEMNE CUSUTE şi a stârnit discuţii şi interesul
chiar şi în rândul specialiştilor, în ce priveşte posibilităţile oferite de
tehnologiile noi pentru documentarea şi arhivarea modelelor de ii sau cămăşii
tradiţionale din diferite zone româneşti.
Apoi este vorba de o
cunoscută comunitate de pe facebook,
care se numeşte La Blouse Roumaine şi care promovează ia românească la nivel
internaţional. La iniţiativa La Blouse Roumaine, exclusiv pe reţelele de
socializare, în 2012 a fost sărbătorită ZIUA UNIVERSALĂ A IEI pe 24 iunie, un
îndemn urmat de românii care locuiesc atât în România, în Republica Moldova şi
peste hotare.
O altă iniţiativă s-a
născut cam în acelaşi timp la Chişinău, de Televiziunea Publică – IPN TeleRadio
Moldova, împreună cu Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală şi Casa
Portului Popular Casa Cristea – FESTIVALUL IEI, organizat sub înaltul patronat
al primei doamne Margareta Timofti la 11 august 2012 – vedeţi site-ul
iefestival.md.
Reacţiile comunităţilor după aceste iniţiative
recente ne-au făcut, îndrumaţi de doamna Varvara Buzilă, să organizăm la Muzeu
Ziua Universală a Iei, acceptând invitaţia La Blouse Roumaine, pentru toţi acei
care în Chişinău s-au alăurat acestei iniţiative şi, de Sânzâiene, 24 iunie
2013, pe stil nou au îmbrăcat costumul sau ia şi au dorit să o etaleze în
public.
Ziua Universală a Iei pe
24 iunie 2013, ora 10.00-17.00 la Muzeu a fost organizată din câteva activităţi
diferite:
–
Vernisajul expoziţiilor de ii şi costume
din colecţia Muzeului (sec XIX-XX);
–
Expoziţii
de costume confecţionate de către meşterii populari Maria CRISTEA („Casa
Portului Popular CASA CRISTEA”), Simion LUNGU (Edineţ), Valentina URSU (Vălcineţ,
Călăraşi), Antonina RUSU (Chişinău), Elena EŢCU (“Tradiţii Noi), Niculina
TCACENCO, Marina ELIZAVETA, Ludmila BEREZINA, Valentina GUŢU,”) . Doritorii au
putut procura piese vestimentare.
–
Conferinţă ştiinţifică Costumul popular – marcă a
identităţii naţionale (11.00-14.00).
–
Participanţii
la eveniment şi vizitatorii au fost invitaţi să vină îmbrăcaţi în costum
popular sau în ii. Publicul a avut posibilitatea să prezente atât iile, dar şi
întregul costum, împreună cu istoria acestora. Imaginile vor completa ulterior
Arhiva digitală a Muzeului.
-
Cea mai mare paradă a costumului popular prezentată pe
ecran: Ore care relevă milenii de tradiţie.
-
Biroul pentru
relații cu diaspora a oferit un WORKSHOP DE STYLING cu Gabi Sofia Conac despre
„Cum să introduci ia românească într-o ținută cool”.
Foto: Mihai Stamati, sursa: blogul Semne Cusute
Sărbătoarea a fost
sărbătoare, cu muzică deosebită – romanţe interpretate de CRISTINA SCARLAT şi
un program folcloric cu interpretele Viorica CIUBOTARU, Dina VRĂJMAŞU, Dimitriana
CHIRCU, ansamblul “BALADA”, conducător Iulia GÂRLEA, , în cadrul căruia – apariţia
în revenire a consacratei interprete de muzică populară a anilor ’60, EUDOCHIA
LICĂ (14.00-17.00).
„Practica
culturală arată atitudini diferite faţă de costumul autentic, dar şi faţă de
modul de a-l purta în public, etalându-i valorile. Lumea apreciază frumuseţea
şi eleganţa costumului popular, chiar dacă îl poartă numai anumiţi oameni. L-ar
purta şi mai mulţi, dacă l-ar avea. Dar e foarte dificil să-ţi faci un costum
autentic. Deoarece nu mai sunt nici materialele de altă dată, nici femeile nu
mai cunosc marea varietate de tehnici cu ajutorul cărora erau ţesute năframele,
maramele, catrinţele, brâiele, nici cum erau brodate cămăşile, pieptarele,
cojoacele. Deci, nu în ultimul rând, este necesar să facem mai accesibile
tehnicile de confecţionare a pieselor vestimentare, prezentându-le ca pe un
îndemn spre continuitate.” (VARVARA BUZILĂ, Costumul popular din Republica
Moldova. Ghid practic. Chişinău, 2011, pag. 4.)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu